In the 1950s kids lost their innocence


“In the 1950s kids lost their innocence.
They were liberated from their parents by well-paying jobs, cars, and lyrics in music that gave rise to a new term —the generation gap.

In the 1960s, kids lost their authority.
It was a decade of protest—church, state, and parents were all called into question and found wanting. Their authority was rejected, yet nothing ever replaced it.

In the 1970s, kids lost their love. It was the decade of me-ism dominated by hyphenated words beginning with self.
Self-image, Self-esteem, Self-assertion….It made for a lonely world. Kids learned everything there was to know about sex and forgot everything there was to know about love, and no one had the nerve to tell them there was a difference.

In the 1980s, kids lost their hope.
Stripped of innocence, authority and love and plagued by the horror of a nuclear nightmare, large and growing numbers of this generation stopped believing in the future.

In the 1990s kids lost their power to reason. Less and less were they taught the very basics of language, truth, and logic and they grew up with the irrationality of a postmodern world.

In the new millennium, kids woke up and found out that somewhere in the midst of all this change, they had lost their imagination. Violence and perversion entertained them till none could talk of killing innocents since none was innocent anymore.”
― Ravi Zacharias, Recapture the Wonder
_______________________________________________
,,În anii 1950, copiii și-au pierdut inocența.
Eliberați de sub aripa părintească datorită job-urilor bine plătite, a mașinilor și a versurilor din muzică, apăruse un termen nou – decalaj dintre generații.

În anii 1960, copiii și-au pierdut autoritatea.
A fost un deceniu al protestelor – biserica, statul, părinții – totul era pus sub semnul întrebării și găsit defectat. Autoritatea acestora a fost respinsă și nimic nu i-a mai luat locul.

În anii 1970, copiii și-au pierdut dragostea.
A fost un deceniu al ego-ismelor dominat de conceptul sinelui.
Imaginea de sine, respectul față de sine, afirmarea sinelui… au dus la o lume singuratică. Copiii au învățat totul despre sex și au uitat totul despre dragoste, și nimeni nu a avut curajul să le spună că există o diferență între cele două.

În anii 1980, copiii și-au pierdut speranța.
Dezbrăcați de inocență, autoritate și dragoste, și afectați de oroarea coșmarului nuclear, tot mai mulți vlăstari ai generației acesteia au încetat să mai creadă în viitor.

În anii 1990 copiii și-au pierdut puterea de a discerne.
Li s-a predat din ce în ce mai puțin bazele limbajului, a adevărului și a logicii și au crescut, astfel, în atmosfera de iraționalitate a lumii postmoderne.

În noul mileniu, copiii s-au trezit și și-au dat seama că undeva, în acest tumult al schimbărilor, ei și-au pierdut imaginația. Violența și perversiunea le-au distrat mințile până ce nimeni nu mai putea vorbi de ‘omorârea inocenților’, deoarece nimeni nu mai era inocent.”
― Ravi Zacharias, Redescoperă Mirarea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: